LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 - drepturilor
pacientului
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se înţelege persoana sanatoasa sau bolnava care
utilizează serviciile de sănătate;
b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între
persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului,
vârstei, apartenentei etnice, originii naţionale sau sociale,
religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale,
serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical;
d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare,
tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv,
terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înţelege ingrijirile acordate
unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu
mai este posibila îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boala,
precum şi ingrijirile acordate în apropierea decesului.
ART. 2
Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai inalta
calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele
umane, financiare şi materiale.
ART. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umană, fără
nici o discriminare.
CAP. 2
Dreptul pacientului la informaţia medicală
ART. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile
medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.
ART. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi
statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra
regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata
spitalizarii.
ART. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de
sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor
potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la
procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului şi
nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date
despre diagnostic şi prognostic.
ART. 7
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte sa fie
informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic
i-ar cauza suferinta.
ART. 8
Informaţiile se aduc la cunostinta pacientului într-un limbaj
respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate;
în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba romana, informaţiile i
se aduc la cunostinta în limba maternă ori în limba pe care o
cunoaşte sau, după caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
ART. 9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat
şi de a alege o alta persoana care sa fie informată în locul
sau.
ART. 10
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informati despre evoluţia
investigatiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul
pacientului.
ART. 11
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o alta opinie
medicală.
ART. 12
Pacientul are dreptul sa solicite şi sa primească, la externare,
un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului
şi ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
CAP. 3
Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală
ART. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenţie
medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa;
consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie
explicate pacientului.
ART. 14
Când pacientul nu îşi poate exprima vointa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenta, personalul medical are dreptul sa
deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei
acestuia.
ART. 15
În cazul în care pacientul necesita o intervenţie medicală de
urgenta, consimţământul reprezentantului legal nu mai este
necesar.
ART. 16
În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal,
pacientul trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei
atât cat permite capacitatea lui de înţelegere.
ART. 17
(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considera
ca intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul
legal refuza sa îşi dea consimţământul, decizia este declinata unei
comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru
pacientii internati în spitale şi din 2 medici pentru pacientii din
ambulator.
ART. 18
Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea,
păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din
corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord.
ART. 19
Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul
participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea
ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică
persoanele care nu sunt capabile sa îşi exprime vointa, cu excepţia
obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă
cercetarea este facuta şi în interesul pacientului.
ART. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate
medicală fără consimţământul sau, cu excepţia cazurilor în care
imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi
evitării suspectarii unei culpe medicale.
CAP. 4
Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viata privată a
pacientului
ART. 21
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele
investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele
personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
ART. 22
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în
cazul în care pacientul îşi da consimţământul explicit sau dacă
legea o cere în mod expres.
ART. 23
În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de
servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului,
acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
ART. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale.
ART. 25
(1) Orice amestec în viata privată, familială a pacientului este
interzis, cu excepţia cazurilor în care aceasta imixtiune
influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile
acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
(2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul
reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publica.
CAP. 5
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
ART. 26
Dreptul femeii la viata prevalează în cazul în care sarcina
reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viata
mamei.
ART. 27
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii
necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii
reproducerii, fără nici o discriminare.
ART. 28
(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă sa aibă sau nu copii este
garantat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul sa
aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială
eficiente şi lipsite de riscuri.
CAP. 6
Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale
ART. 29
(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi sa recurgă la
selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt
disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza
criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru
anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul
Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunostinta
publicului.
ART. 30
(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua
numai dacă exista condiţiile de dotare necesare şi personal
acreditat.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de
urgenta apărute în situaţii extreme.
ART. 31
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri
în demnitate.
ART. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor,
de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul
ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura
posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cat
mai aproape de cel familial.
ART. 33
Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate
de către un medic acreditat din afară spitalului.
ART. 34
(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu
are dreptul sa supună pacientul nici unei forme de presiune pentru
a-l determina pe acesta sa șl recompenseze altfel decât prevăd
reglementările de plata legale din cadrul unităţii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost
îngrijit plati suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.
ART. 35
(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pana la
ameliorarea stării sale de sănătate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea şi
parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi
nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de
medicina generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt
personal calificat. După externare pacientii au dreptul la
serviciile comunitare disponibile.
ART. 36
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicală de
urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta şi de servicii
farmaceutice, în program continuu.
CAP. 7
Sancţiuni
ART. 37
Nerespectarea de către personalul medicosanitar a
confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii
actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului
prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor
legale.
CAP. 8
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 38
(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte
asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compara
situaţiile din diferite regiuni ale tarii, precum şi situaţia
existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi sa afiseze la
loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de
aplicare a legii.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele
de aplicare a acesteia, care se publica în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 39
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 40
La data intrării în vigoare a prezentei legi se
abroga art. 78, 108 şi 124 din Legea nr. 3/1978
privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte
dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19
decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din
Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa
din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.
(2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Bucureşti, 21 ianuarie 2003.
Nr. 46.